A ierta
Bert Hellinger (Systemic Solutions Bulletin 3/2002)
preluat de pe constelatiifamiliale.ro
Iertarea care uneste este ascunsa si linistita. Nu se vorbeste despre ea ci este doar pusa in act. In esenta, nu este nimic mai mult decat toleranta. Inseamna sa treci cu vederea o greseala, o nedreptate sau vina cuiva si sa uiti despre asta. In acest fel relatia este salvata iar greseala, nedreptatea si datoria nu au consecinte negative pentru relatie; dimpotriva, datorita pedepsei mai usoare decat ar fi putut fi, relatia are o sansa sa se aprofundeze. Increderea in relatie creste din nou, in special pentru persoanele care au experimentat toleranta. Mai mult decat atat, atunci cand greseala, nedreptatea sau datoria de orice fel ale celuilalt, sunt trecute cu vederea, acesta, la randul sau, poate fi mult mai inclinat sa practice si el toleranta de asemenea.
Este cu totul altceva atunci cand o persoana spune:”Te iert!”.. Cand aceste cuvinte sunt spuse sau gandite, atunci, cu aceeasi respiratie, este emisa o acuzatie de vinovatie, iar persoana care o spune îl diminueaza pe celalalt si se inflationeaza pe sine. Aceasta distruge egalitatea in relatie. Pune in pericol relatia, mai degraba decat sa o salveze.
Ce se intampla cand cineva ne cere iertare?. Cand o asemenea cerere vine din durerea pe care persoana o simte ca urmare a faptului de a ne fi suparat sau ranit, atunci ajuta la alinarea, la diminuarea greselii, a nedreptatii sau vinovatiei si o face mai usor de uitat. Aceasta este valabil, in special atunci cand avem si noi o vina in relatia cu cealalta persoana. Atunci ambele parti pot accepta un nou inceput fara sa se intoarca la ce s-a intamplat in trecut. Acesta este un mod foarte uman de a ierta: ambii isi mentin propria lor demnitate si nu se simt superiori unul altuia.
Totusi, exista situatii cand toleranta nu este potrivita deoarece vina este prea mare.. Nu poate fi decat recunoscuta de cel vinovat si indurata de catre victima. Exemplul extrem al unei asemenea situatii este crima, deoarece nu se poate schimba nimic, nu se poate imbunatati nimic. In acest caz criminalul trebuie sa ramana cu vinovatia sa si cu consecintele acesteia fara sa astepte iertare. Iar victima nu poate sa fie intr-o postura in care sa fie capabila, sau sa permita, abslovirea criminalului.
Ce se intampla in sufletul criminalului atunci cand el se asteapta, sau pledeaza pentru iertare dupa o asemenea distrugere?. El pierde din vedere victimele pe care le-a afectat intr-un mod iremediabil. El nu poate sa tina doliu dupa ele. In loc de acest lucru el cauta sa evite consecintele vinovatiei sale plasand povara asupra altora si responsabilitatea pe umerii lor. Poate chiar sa devina furios pe acestia, ca si cum i-ar datora iertarea. Procedand astfel el isi pierde demnitatea si taria. Oricine îl iarta îi rapeste demnitatea si taria. Mai mult decat toate acestea, îi rapeste taria pe care ar fi castigat-o asumandu-si propria vinovatie si consecintele acesteia. Totusi, cand cineva utilizeaza aceasta tarie speciala, care provine din asumare, pentru a face ceva pentru altii- spre exemplu îsi ia o slujba periculoasa, cum ar fi cea de cautator de mine, sau face ceva in serviciul umanitatii- atunci acesta are sansa sa-si recastige demnitatea sa de om si, poate, chiar locul intre semenii sai.
Ce se intampla in sufletele celor care ofera iertarea intr-o asemenea situatie?. Si ei, de asemenea, pierd capacitatea de a privi victimele si de a tine doliu pentru ele. Dar, dincolo de toate, ei se ridica pe sine deasupra criminalului si-l diminueaza pe acesta la o marime insignifianta. Mai mult decat atat, trezesc furia celui vinovat deoarece nu-l iau in serios, nici pe el si nici ceea ce a facut. Atunci iertarea lor hraneste raul si-i da o noua putere, in loc sa-i puna capat.
Oricine simte ca are puterea sa ierte se amesteca in ceva care priveste o forta mai inalta, o forta care se afirma pe sine mai presus atat decat agresorul si decat victima.. Oricine pretinde ca are dreptul de a ierta refuza sa recunoasca si sa onoreze forta mai inalta, si se plaseaza pe sine la acelasi nivel ca si aceasta, sau deasupra sa.
Cand atat agresorul cat si victima recunosc faptul ca nu pot schimba consecintele celor intamplate, deoarece ei accepta ca sunt impreuna in acelasi vartej de necontrolat al vietii,atunci ei isi vor admite propria neputinta. Singurul lucru care le ramane de facut este sa se incline in fata destinului lor. Aceasta-i uneste intr-un mod profund uman, si in fata unei asemenea fatalitati, le deschide calea catre reconcilieze.
Cum ar putea ceilalti sa actioneze intr-un mod profund uman in fata agresorilor si victimelor acestora? Raspunsul smerit este – sa actioneze cu compasiune. Aceasta este o atitudine venita din inima si o miscare de la o fiinta umana catre alta fiinta umana, dar de asemenea poate fi si de la o fiinta umana catre un animal sau oricare alta fiinta. Simtim asa in fata suferintei care nu poate avea sfarsit sau in fata unei vinovatii care nu mai poate fi reparata niciodata, in nici un fel. Incercam sa o alinam prin cu compasiunea noastra, dar suntem neputinciosi in fata unei asemenea suferinte si vinovatii.
Si cum putem trezi in noi compasiunea? O putem trezi atunci cand realizam, in fata propriei noastre nevointe, in fata propriilor noastre vinovatii si dileme nerezolvabile, ca suntem de asemenea dependenti de compasiunea si toleranta celorlalti. In acest mod, prin compasiune, impartasim aceeasi neputinta ca si cel vinovat, ca si cel inocent, ca si victima si agresorul. Din acest loc interior nimeni nu judeca si nici nu iarta. Suntem smeriti si ne predam. Acest fel de compasiune este linistita.
In acest fel, vorbesc de asemenea despre iubirea care reconciliaza, un fel particular de iubire, deasupra si dincolo de toti ceilalti, care cauta ceva mai mult. Iubirea, in acest sens, inseamna sa recunoastem ca suntem egali in fata unei forte mai inalte. Acelasi lucru se aplica smereniei, iertarii si uitarii.
Cind intelegem legile sistemice care permit iubirii sa se desfasoare, putem ajuta familii aflate in suferinta sau persoane sa gaseasca solutii. Este profund miscator sa observi clienti care abordeaza Ordinele Iubirii topindu-se spontan in iubire dulce si intima, chiar si dupa o viata intreaga de ura, furie si abuz.
Citat din ‘Simetria ascunsa a iubirii’.
in lucrul terapiei sistemice Bert a descoperit ca sistemul familial, la fel ca orice alt sistem, are ordinea sa naturala si ca atunci cind acea ordine este afectata, efectele sint simtite de generatiile ulterioare pe masura ce sistemul incearca sa se ajusteze pe sine. Se pare ca exista anumite legi naturale care actioneaza pentru a mentine aceasta ordine si permit fluxul liber al iubirii intre membrii familiei.
Potrivit terapiei sistemice a lui Bert Hellinger, solutia care conduce la viata intr-o familie apare cind fiecare din membrii ei isi ia locul sau de drept, isi asuma rolul in viata, are grija de sine si evita sa intervina in destinul altcuiva.
Majoritatea dificultatilor personale precum si a problemelor in relatii sint rezultatul confuziei din sistemele familiilor. Aceasta confuzie apare cind, fara sa fim constienti si fara sa dorim, manifestam in viata noastra destinul altei persoane din familia noastra, in ciuda faptului ca o asemenea persoana a trait cu mult timp in urma. Asta ne face sa repetam destinul membrilor din familie care au fost exclusi, uitati sau nerecunoscuti in locul lor de drept. si incercam sa traim acel destin pentru ei sau sa traim dificultati pentru a ne diminua vinovatia.
Principalele legi care actioneaza par a fi urmatoarele:
- cu totii avem drepturi egale de a apartine unui sistem familial;
- exista o ierarhie in termeni de ordine a nasterii: cei care se nasc primii sint primii, parintii ofera, iar copiii primesc;
- barbatul ocupa prima pozitie in familie, dar el munceste in serviciul femeii.
Aceste legi pot fi incalcate in multe feluri:
- cind copiii sint avortati sau nascuti morti si nu li se poarta doliu sau nu se vorbeste despre ei;
- cind mor copii sau tineri adulti si nu li se poarta doliu;
- cind copiii sint oferiti spre adoptie si nu se mai vorbeste despre ei;
- cind parintii adoptivi nu accepta parintii naturali ai copiilor lor;
- cind partenerii anteriori sau relatii importante nu sint acceptate si onorate de membrii cuplului;
- cind relatii extra-conjugale sint tinute secrete;
- cind experientele de razboi nu sint amintite, iar mortii nu sint onorati;
- cind exista secrete de familie;
- multe, multe altele...
Cind apare oricare din cele enumerate mai sus, efectele sint resimtite de generatiile urmatoare, uneori chiar si peste doua sau trei generatii. Aceste efecte pot sa se manifeste prin: sinucidere, depresie, lipsa copiilor, boala mentala sau fizica sau dependente, adesea fara nici o legatura constienta cu ceea ce s-a intimplat cu generatii in urma.
Afectarea ordinii naturale a sistemului da nastere la implicatii, iar copiii incep sa calce pe urmele parintii lor, implicindu-se in treburile acestora, incercind sa-i faca sa se simta mai bine prin provocarea propriilor suferinte. Pe masura ce cresc, adesea simt furie si unii incearca sa-si respinga familia in incercarea de a-si construi o viata noua, separata. Uneori se muta la capatul lumii pentru a se rupe, dar acest lucru nu functioneaza. Cind ramin legati de familie in acest fel, nu sint liberi sa mearga mai departe cu vietile lor si cind intra in relatii cu parteneri, nu se pot disponibiliza complet niciodata pentru ca sint inca prinsi in relatie cu parintii.
Ce se intimpla intr-un workshop?
Participantul care alege sa lucreze tema familiei este intrebat care ii este dorinta inimii. Apoi este intrebat lucruri despre familie – despre familia de origine sau despre familia actuala – oricare este mai mult vizata in context. intrebarile vizeaza fapte, nu interpretari morti neobisnuite, relatii anterioare sau extra-conjugale, avorturi, nasteri de copii morti, etc. Povestile despre unchiul Tom despre care se spunea ca era o persoana egoista sau sadica nu sint urmarite deoarece adesea reiese ca sentimentele traite de reprezentanti contrazic complet aceste povesti. Astfel ca se cere relatarea doar a evenimentelor.
Se aleg din participantii la grup reprezentantii membrilor familiei si sint pozitionati intuitiv de catre participantul care lucreaza. Ca si cind ar avea loc o intrare in cimpul energetic al acelei familii, acesti reprezentanti incep sa simta in corpurile lor sentimentele membrilor familiei pe care ii reprezinta. Privind cum sint pozitionati reprezentantii si intrebindu-i cum se simt, facilitatorul poate sa-si faca o idee despre unde ar putea fi problema in sistem. Apoi experimenteaza mutind oamenii si aducind in constelatie posibile alte persoane care lipsesc pina cind inima se deschide. Acest lucru releva atunci dinamica ascunsa care a condus la perturbarea ordinii. Cind inima se deschide astfel, intregul grup o simte ca o experienta adinca si miscatoare. Este ca si cum sufletul se intoarce in sfirsit acasa. Frazele vindecatoare sint rostite pentru a onora membrii care lipsesc si pentru a permite iubirii sa curga libera din nou. Nu este mereu posibila gasirea unei rezolvari. Dar efectele par a fi simtite oricum in familie; uneori chiar cu mai multa putere decit daca s-ar fi gasit o rezolvare.
“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000.
