Frica noastra cea mai profunda

Frica noastra cea mai profunda nu este ca am fi neadecvati. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem puternici peste masura.Lumina din noi ne inspaiminta mai mult decat intunericul. Ne punem intrebarea: cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii toate acestea? Esti copilul lui Dumnezeu. Faptul ca te simti nesemnificativ nu va schimba lumea. Nu este nimic inaltator in a te micsora pentru ca ceilalti sa nu se simta nesiguri in preajma ta.Cu totii avem menirea de a straluci, asa cum fac copiii.Ne-am nascut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se afla in noi. Nu se afla numai in unii dintre noi; se afla in fiecare dintre noi.Si pe masura ce lasam lumina din noi sa straluceasca, inconstient daruim celorlalti permisiunea de a face acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza automat pe ceilalti.--- Marianne Williamson, "A Return to Love"

A fi parinte - Simona Guresu

A fi parinte este una dintre cele mai mari provocari din cate exista. E un job permanent care-ti solicita la maxim inteligenta, creativitatea si emotiile. Starea de a fi parinte te solicita la maxim si te recompenseaza pe masura. E un job care cere multe cunostinte si cei mai multi dintre noi intram in el fara pregatire si cu prea putin suport din partea celorlalti. In societatea moderna parintele trebuie sa-si asume atat de multe roluri incat de multe ori in rolul de parinte rateaza.
Experienta de a fi parinte este foarte rar ceea ce am planificat sa fie. Ne gasim adesea in locuri necunoscute fara o harta care sa ne ghideze si de multe ori fara sa vedem luminita de la capatul tunelului.
A fi parinte nu este un scop in sine. A fi parinte este un exercitiu de crestere si maturizare, este un process continuu de dezvoltare. In acest rol cred ca este vital sa poti fi sustinut de catre un grup in care sa-ti poti impartasi punctul de vedere fara sa fii judecat si impreuna cu care sa poti gasi solutiile cele mai bune la problemele cu care te confrunti.

Confucius

Aud si uit
Vad si imi amintesc
Actionez si inteleg

O poveste

O poveste tradiţională vietnameză ne explică care este diferenţa între iad şi rai. În iad, oamenii au beţişoare pentru mâncat foarte lungi, care nu le ajung niciodată la gură. În rai, betişoarele au aceeaşi lungime, dar acolo oamenii se hrănesc unul pe celalalt, între ei.

Despre Copii - Kahil Gibran

Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele vietii care tânjesc dupa ea însasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu‑ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gândurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor gânduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc în casa viitorului,
Pe care tu n‑o poti vizita, nici macar în visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu încerca sa‑i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste în ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca precuma niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si‑ti da si tie puterea sa vezi cât de departe poti ajunge.
Se încordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa încât sagetile sa zboare iute si departe;
Lasa ca încordarea ta în mâinile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum îti iubeste sageata care zboara, tot astfel El iubeste arcul care este stabil.